Prima pagină » Home » Despre Hanul Muntenesc Busteni

 

Despre Hanul Muntenesc Busteni

 
 

Precum stramosii tai odinioara cautau loc de popas si odihna, in munti, pentru asi astampara foamea si setea, te invitam si noi pe tine calatorule, sa nu ne ocolesti si sa retraiesti atmosfera si bucuria acelor vremi de mult uitate, la Hanul Muntenesc amplasat in apropierea gurii de Rai din Poarta Bucegilor.

Aici, in Busteni, in localitatea nascuta din plai mioritic la poalele Caraimanului, cel întunecat si amenintator, rasarit dintre ceilalti munti cu stâncile sale strasnice, inca de pe vremea cand pe “Drumul Domnisorilor”, ce unea Muntenia cu Transilvania, targovetii erau vesnic înarmati impotriva hotilor, a lupilor si in deosebi a haiducul Pletea care atinea calea aici, carelor si negustorilor ce treceau spre sau dinsprse Brasov.

Aici, pe vremea anilor 1790, in locul Binecuvantat de Dumnezeu, unde Valea Cerbului se varsa in Prahova, purta numele “La Busteni” si unde, tot cam in aceasta perioada, se afla singura locuinta omeneasca sub forma hanului „Slonul de piatra”, situat la poalele Zamorei, unde se opreau negustorii pentru a se ospata, odihni si adapa caii. Stapânul hanului de la Slon era atunci hangiul Toma Albulet care a pierit în focul ce i-a mistuit hanul pe la 1848, când cu trecerea armatelor tariste în Transilvania.

In jurul hanului “Slonul de piatra”, cu vremea, avea sa fie constituit un catun care sta la originea cartierului Zamora din Busteniul de astazi. La inceput atat catunul Busteni cat si Slonul de piatra, Dragusesti si Trestia faceau parte din comuna Podul Neagului, care se intindea de la Comarnic pâna la Predeal, fiind astazi cunoscuta ca cea mai frumoasa zona turistica din tara – “Valea Prahovei”. Spre sfarsitul veacului trecut, atat Busteni cat si cartierul, de astazi, Poiana Tapului erau sate ale comunei Predeal, pentru ca in 1908 ele se desprinda de Predeal formand, la inceput, comuna Busteni pana in 1921 cand Poiana Tapului avea sa devina comuna de sine statatoare. Busteniul este declarat oras in 1946 , iar Poiana Tapului devine statiune climaterica, reunificându-se abia in anul 1950.

Amintind de toate acestea si prin inaugurarea noului lacas de popas – “Hanul Muntenesc”, se doreste promovarea si conservarea frumoaselor traditii si obiceiuri strabune, specifice folclorului muntenesc, dar in special renasterea si marcarea intru nemurire a celui mai vechi edificiu consacrat pe aceste meleaguri, batranul Han “Slonul de Piatra”.

Hanul Muntenesc este un spatiu in care calatorii se intalnesc, isi descarca sufletul, petrec momente de neuitat impreuna, se cunosc mai bine, într-o atmosfera calda si plina de voie buna alaturi de hangiul ferchezuit si hangita focoasa. La acest han armonia, snoavele si glumele populare fac casa buna cu menestrei de legenda care prin strunele lor aduc muzica de traditie pentru tot omul de isprava. Starea pe care hanul o da celor care îi trec pragul este una speciala, greu de uitat si care rememoreaza vremurile traite de multi “cuceritori ai inutilului” in leganul turismului romanesc. Aici toti drumetii se indeamna la povestit, bucurându-se de deliciile mancarii, ale vinului si ale rostirii.

La intrarea in han nu poti sa nu zabovesti putin, aruncandu-ti privirea asupra standului cu obiecte traditionale lucrate manual, rezultat nascocit din mainile dibace ale artizanilor locali, expuse pentru a fi cumparate si a incanta, in acelasi timp, privirile musteriilor ce trec pragul. Cetina de brad si capatanile de usturoi uscat de deasupra portii te asigura ca inauntru esti in siguranta, ferit de duhurile rele.

Hanul este amenajat în spiritul traditiei, avand un mobilier din lemn masiv, imitând o gospodarie  taraneasca, cu fântâna din lemn, cuptor taranesc cu vatra, pe care se afla obiecte rustice (ulcior, plosca, ovata, dar si fluiere), cu pereti ornamentati cu elemente decorative populare (stergare  si blide autentice) si chiar costume traditionale reprezentând zona pastoreasca a Munteniei.

Dupa ce drumetii vor fi intampinati, in mod traditional, cu piine, sare si tuica, se vor delecta cu povestile tiparite si fotografiile cu imagini vechi de pe pereti ce le va fura, probabil, o parte din timp, pentru ca n-ai cum sa nu le admiri. Astfel, transpusi deja in atmosfera vremurilor de demult, vor fi placut surprinsi sa observe deliciile gastronomice oferite de bucataria cu specific muntenesc si denumirile hatre purtate de acestea. La han bucatele sunt atat de imbietoare si variate incat cu greu poti rezista tentatiilor, fiind servite in strachini autentice si pe funduri de lemn, iar bauturile se aduc la masa in ulcioare si cani de lut.

Asa cum spunea iscusitul vanator si iubitor al acestor meleaguri, marele scriitor Mihail Sadoveanu: “Socot ca nu se mai gaseste alt han ca acesta cit ai umbla drumurile pamintului”.

====================

 

Ce parere ai?

Fii primul care comenteaza.



Spune-ti parerea!